SPRE CER
Mulți oameni își propun să se apropie de divinitate, dar doar puțini urmează calea aleasă de Murezi Casanova. La Mănăstirea Benedictină din Disentis, Elveția, novicele și, totodată, grădinarul peisagist profesionist se ocupă de vegetația și grădina mănăstirii și în curând va adăuga mântuirea semenilor săi la lista de îndatoriri.
Un mod de viață ca în rai
Peste 1000 de metri deasupra nivelului mării este deja o înălțime impresionantă. Aici, în mijlocul munților elvețieni din Cantonul Graubünden, Oberland, priveliștile ajung mult mai sus: până la cer, dacă se dorește. În ultimele 16 luni, Murezi Casanova s-a alăturat celor 22 de călugări, binecuvântați sa se bucure de priveliștile minunate oferite în Disentis. Dimineața devreme, soarele urcă maiestuos peste vârfurile strălucitoare acoperite de zăpadă din Graubünden, iar aerul alpin este de o puritate de nedescris.
Pe când era încă un copil, spune el, acest loc magic l-a fascinat. Grădinarul peisagist calificat s-a născut într-un sat mic aflat la aproape 30 de km de mănăstire, iar la vârsta de 21 de ani este cel mai tânăr dintre călugări. Ziua lui începe devreme, de fapt înainte de răsăritul soarelui. La 5:30 dimineața, călugării se reunesc pentru a cânta imnuri și, cu vocile lor agitate, umplu biserica mănăstirii până la frescele sale din tavanul sacru.
Vedere alpină cerească
După micul dejun, dimineața este dedicată cântărilor bisericești, psalmilor și studierii Bibliei și a catehismului. „Ora et labora, roagă-te și lucrează - aceasta este misiunea pe care Dumnezeu și Sfântul Benedict ne-au încredințat-o”, explică fratele Murezi, în timp ce greierii cântă în jur. Tânărul călugăr se apucă de treabă cu nerăbdare și simte chemarea de a ajuta oamenii. Mai târziu, după ce va depune jurămintele, va servi și ca pastor.
Prânzul include carne și legume, care provin adesea din grădina călugărilor sau din mica seră a mănăstirii. Sfecla elvețiană, de exemplu, este cultivată de fratele Murezi - frunzele verzi sunt folosite pentru a face faimoasa specialitate a cantonului, Capuns.
Varza verde este, de asemenea, întâlnită din belșug și nu este doar apreciată ca un fel de mâncare bogată în vitamine, ci și transformată într-un unguent vindecător. La marginea mesei lungi la care mănâncă, un frate stă și citește din Biblie. Vorbitul este acum interzis. O pâine aflată într-un castron de lemn este trecută de la un om la altul, iar fiecare călugăr tăie o felie. De asemenea, intre călugări se plimbă o ulcică cu apă și alta cu vin roșu.
Tăiatul ierbii, o muncă aproape cerească
Frații sunt uniți de religie, dar îi unește și pasiunea lor pentru fotbal. Amândoi se bucură de un joc de fotbal alături de copiii internatului, chiar pe terenul pe care fratele Murezi tocmai l-a tuns. Priveliștile sunt cu adevărat spectaculoase. Tocmai a fost marcat un gol, începe sărbătorirea învingătorilor. Da, frate Murezi, terenul tău de fotbal are, fără îndoială, cea mai bună priveliște din lume!
Tânărul călugăr va rămâne novice până în vară, când își va face primele jurăminte. Apoi își va începe din nou ziua dimineața devreme, așa cum se face conform tradiției din Disentis de mai bine de 1.400 de ani.
